Cum mi-am învins teama de a vorbi în public: 7 idei care mi-au fost de mare ajutor

Fiind o fire introvertită, vorbitul nu a fost niciodată o activitate plăcută pentru mine – nici în public și nici între apropiați. Mi-a plăcut să ascult mai mult și să vorbesc mai puțin. Și am reușit să mă ascund bine: pentru că eram „cuminte”, profesorii mă puneau rar să răspund, iar la serbări cântam la un instrument în loc să recit poezii.

Dar a venit un moment când n-am avut cum să mă mai ascund sau să las pe altcineva să vorbească în locul meu: susținerea tezei de doctorat. În cei patru ani, cât am lucrat la teză, am știut că va trebui să înving această teamă, dar febra cercetării m-a făcut să las undeva în umbră grija prezentării. Numai că odată cu finalizarea lucrării scrise, bucuria succesului pentru munca mea nu putea fi decât vorbind în public. Frica devenea din ce în ce mai agasantă, împiedicându-mă să mă mai focalizez pe realizarea prezentării finale. Așadar, pentru că miza era foarte mare și motivația foarte puternică, am căutat soluții:

1. Am cerut ajutorul unui specialist, convinsă fiind că singură nu aveam cum să mă descurc într-un timp atât de scurt.
2. Cu ajutorul specialistului, am conștientizat motivul real al fricii mele de a vorbi în public: teama de a greși. Odată ce am înțeles că am voie să greșesc, mintea mea a început să se canalizeze în direcția corectă, iar „paraziții” au început să se estompeze.
3. Mi-am pregătit un speech care să se încadreze în timpul cerut. Mi-am acordat timp suficient pentru a pregăti ideile esențiale, astfel încât să-l interiorizez și să-l trăiesc.
4. Odată ce am pregătit varianta scrisă și exemplele audio-vizuale necesare, am repetat discursul meu în fiecare zi, timp de o săptămână – întâi singură, apoi în prezența familiei. Publicul meu de acasă m-a susținut și mi-a oferit feedback constructiv, iar eu am vorbit fără să-mi fie teamă de judecata lor aspră.
5. Cu 2 zile înainte de susținerea publică, am repetat în sala în care urma să aibă loc evenimentul mult-așteptat, împreună cu profesorul îndrumător. M-am obișnuit cu acustica sălii, mi-am imaginat comisia și colegii care mă susțineau, m-am obișnuit cu aparatura din sală.
6. În toată perioada de pregătire, m-am focalizat numai pe prezentarea mea, acordându-mi timp de liniște totală pentru a-mi limpezi gândurile. Am conștientizat gândurile negative care mă „atacau” fără milă, le-am scris, le-am contracarat cu argumente logice și apoi le-am eliminat. Am făcut exerciții zilnice de respirație profundă care m-au ajutat, de asemenea, să am o stare pozitivă.
7. Am petrecut mult timp imaginându-mă pe scenă: mai întâi cu toți ochii ațintiți asupra mea, cu o comisie nemiloasă care voia să se convingă că merit cu adevărat titlul de doctor; tremurând, cu toate emoțiile sugrumându-mă și copleșindu-mă.  Și da, m-am speriat tare, dar nu m-am oprit aici. Odată descărcate emoțiile, m-am liniștit și am schimbat – voit – cadrul: o comisie care mă susținea, un public format din colegi care mă apreciau și din familia mea care mă iubea. Și în prim-plan eram eu, specialistul care le vorbeam despre subiectul care mă pasionase în ultima perioadă. Cu imaginea aceasta am stat în minte, liniștită că va fi o experiență reușită. Și a fost!

Chiar dacă am fost mai mult un „cititor de slide-uri” decât un vorbitor profesionist, important este faptul m-am convins pe mine că pot vorbi în public: am reușit să mă exprim în condiții de stres, vocea mea s-a auzit, nu am avut blocaje, am putut să mă concentrez să răspund la întrebările comisiei. Și, cel mai important: după ce s-a terminat festivitatea, mi-aș fi dorit să înceapă din nou! Chiar mi-a plăcut să vorbesc în public!

Articol scris de Luminița Ciobanu

Luminița Ciobanu este Content Manager la Public Speaking School. Absolventă a Universității Naționale de Muzică din București (Muzicologie) și a unui doctorat în domeniu, are o experiență de peste zece ani în domeniul editorial (redactor) și didactic (profesoară de pian). S-a alăturat echipei Public Speaking School prin programul de Internship demarat de Amalia Sterescu începând cu luna noiembrie 2014.