Tel: 021/9003

Resurse

Public speaking văzut de copii

Am participat cu mare interes la lecțiile demonstrative susținute în trei școli din Capitală, nerăbdătoare să simt pulsul copiilor în acest curs de comunicare. Bineînțeles că m-au însoțit amintirile proprii legate de exprimarea în fața clasei, am retrăit dialogul monoton dintre profesor și elev și emoțiile puternice pe care le aveam când trebuia să stau în fața clasei…

Cu această ocazie am întâlnit o generație de copii activă, gata să dezbată teme interesante, care îi preocupă și despre care cred că le-ar putea face viața mai ușoară. Ce le place copiilor de azi să vorbească? Ce le dă curaj să iasă în fața clasei și să exprime? Iată câteva subiecte ce merită atenția, fiind dezbătute într-o clasă de gimnaziu:

  • Cum ar arăta lumea dacă nu am mai folosi banii și am face schimb de produse și servicii plătind cu ideile noastre? Cum ar fi să dai o ciocolată înschimbul unei idei? Cei mai curajoși dintre colegi au făcut acest experiment și nu s-au temut să-și spună părerile, chiar dacă au fost contraziși. Au încercat, s-au implicat, au perseverat și au înțeles că „nu există idei bune și idei proaste, ci numai idei inspirate și idei mai puțin inspirate”.
  • Dar cum ar fi dacă am inventa un aparat de făcut temele? Ar fi viața mai interesantă fără teme sau lipsa temelor ne-ar împiedica să ne perfecționăm în domeniile care ne interesează?
  • Și cum ar fi dacă am învăța la școală numai cu ajutorul tehnologiei: am scrie pe un laptop în loc de caiet, iar tabla ar fi tot cu circuite electrice? Ar mai avea rost să venim la școală dacă am avea acces la laptop permanent? Poluarea sau oprirea curentului ne-ar împiedica să ne desfășurăm orele?
  • Dragostea pentru animale nu putea să lipsească din temele lor. Și-au pus întrebări provocatoare: ce le-ar face oamenilor dacă ar fi animale? Părerile au fost împărțite: i-ar pedepsi definitiv, le-ar da o lecție de moment sau i-ar ierta.

Pe aceste subiecte au avut curajul să se contrazică, să-și susțină părerea cu fermitate, să exprime deschis ideile, să caute soluții împreună cu interlocutorii. Atât cei care au ținut discursul, dar și cei care au participat la micile dezbateri de după speech-uri s-au exprimat cu încredere, încurajându-se și susținându-se permanent.

Dacă în clasele de giminaziu exprimarea a fost liberă și directă, la liceu, se simte emoția ce începe să gâtuiască vocea. Adolescenții se exprimă mai ușor din bancă, decât în fața unui public numeros. Aflați în fața colegilor cunoscuți sau necunoscuți, au nevoie de exercițiu prin care să-și recapete lejeritatea unui discurs liber. La nivel de teorie intuiția funcționează – etapele discursului au fost bine subliniate (fără o repetiție anterioară), iar prin câteva jocuri au exersat exprimarea sinceră și deschisă. Și profesoara a subliniat diferența de exprimare dintre scris și vorbit și necesitatea unor ore de comunicare ce ar putea avea rezultate mult mai bune în viața copiilor decât alte opționale existente în acest moment în programă.

Și cei mici și cei mari sunt convinși că au nevoie de aceste cursuri pentru a se exprima convingător și pentru a se descurca în viață, pentru că nicio meserie nu o vor practica singuri – au nevoie să vândă, să se apere, să-și susțină părerea cu fermitate. Au nevoie de cursuri în care să exerseze, dar mai mult decât atât, au nevoie de modele ale succesului autentic. Să-i ajutăm, să le fim alături pentru a-i vedea peste ani cum își iau zborul încrezători și liberi, susținându-și proiectele lor îndrăznețe pentru o lume mai bună.

Articol scris de Luminița Ciobanu

sursa foto: www.google.com